AVENTÚRĂ, aventuri, s.f.

1. Acţiune îndrăzneaţă şi riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită.

2. Legătură amoroasă întimplătoare (şi trecătoare). – Din fr. aventure.

Care va fi ? O actiune indrazneata si riscanta ? O intreprindere dubioasa sau necinstita ? Nu sunt apta pentru legaturi amoroase intamplatoare, cu atat mai putin trecatoare …. deci si de data asta optiunile imi sunt limitate .

Mi-as asuma riscul de face ceva indraznet, riscant sau dubios . Chiar as face-o … dar consecintele ? Cum ramane apoi daca se intampla ceva minunat de extraordinar si va trebui sa traiesc toata viata cu amintirea unui lucru frumos si nu cu lucrul in sine ?

Intrebarile se plutesc, raspunsurile zac.

Vreau, am nevoie, doresc, simt, visez la… , ma gandesc la … , imi imaginez …. Toate in zadar daca nu se intampla. Astept sa pice din cer, iar sansele sunt slabe si zeii nu sunt de partea mea. nici macar sortii.

Lucrul manual este lucrul efactuat de mana umana. Eu vreau ceva de dincolo … vreau o aventura. O intreprindere indrazneata si dubioasa dar mai ales riscanta . Si nu una legata de natura si de drumetii. Si nu voi pleca in cautarea unei comori pierdute . Nici macar nu voi incerca sa jefuiesc o banca sau sa ma arunc in fata unei masini si sa astept sa si traiesc .

Vreau o aventura umana. Umanizata ? Oare exista cuvantul potrivit pentru ce vreau eu? . Vreau experienta suprema. Vreau genul de aventura din cantecele lui Bjork . Vreau o aventura plina de stari si de trairi intense . Si toate bune .