Ceata , vant , frig, gri. Vineri o plouat asa de mult si o suflat un vant asa de tare ca tot trotuaru din fata blocului ii aurio- aramiu. Niciodata n-am stiut exact in ce culori sa incadrez exact toamna … Nici macar emotional. Cateodata ii Violetly Happy, cateodata Extrem de sad-gray.

Acuma nici nu stiu exact ce e cu mine, lipsesc bucati din mine. Poate o picat deodata cu frunzele. Le agsesc in piese sau in oameni pe strada sau in felul in care arata o frunza pe jos …. da tot nu-i bine, something’s always missing.

Nici o zi fara ganduri murdare sau rele ( not porn or snuff ) .

Nici o zi fara zambete .

Nici o zi fara crochiuri .

Nici o zi fara Depeche Mode sau U2 .

Nici o zi fara culori.

Nici o zi fara Respiro*.

Nici o zi  fara citit.

Nici o zi fara mine.

Nici o zi de toamna fara frunze. Nici o zi fara griji.

vreau sa fug. nu am unde . nu mai am timp. sper sa nu ma pierd.

Buna-dispozitia nu e  niciodata molipsitoare. Depresia e. Totusi ma bucur nespus ca sunt binedispusa de o perioada asa de lunga de timp . I’m in rehab now and Lord hos slow themoments go oooo

1 . The Doors – Summer’s almost gun

2. Johnny Cash – The Mercy Seat

3. Undreground – Born Slippy

4. Goran Bregovic -Maki Maki

5. Right Said Fred  – I’m Too Sexy

AVENTÚRĂ, aventuri, s.f.

1. Acţiune îndrăzneaţă şi riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită.

2. Legătură amoroasă întimplătoare (şi trecătoare). – Din fr. aventure.

Care va fi ? O actiune indrazneata si riscanta ? O intreprindere dubioasa sau necinstita ? Nu sunt apta pentru legaturi amoroase intamplatoare, cu atat mai putin trecatoare …. deci si de data asta optiunile imi sunt limitate .

Mi-as asuma riscul de face ceva indraznet, riscant sau dubios . Chiar as face-o … dar consecintele ? Cum ramane apoi daca se intampla ceva minunat de extraordinar si va trebui sa traiesc toata viata cu amintirea unui lucru frumos si nu cu lucrul in sine ?

Intrebarile se plutesc, raspunsurile zac.

Vreau, am nevoie, doresc, simt, visez la… , ma gandesc la … , imi imaginez …. Toate in zadar daca nu se intampla. Astept sa pice din cer, iar sansele sunt slabe si zeii nu sunt de partea mea. nici macar sortii.

Lucrul manual este lucrul efactuat de mana umana. Eu vreau ceva de dincolo … vreau o aventura. O intreprindere indrazneata si dubioasa dar mai ales riscanta . Si nu una legata de natura si de drumetii. Si nu voi pleca in cautarea unei comori pierdute . Nici macar nu voi incerca sa jefuiesc o banca sau sa ma arunc in fata unei masini si sa astept sa si traiesc .

Vreau o aventura umana. Umanizata ? Oare exista cuvantul potrivit pentru ce vreau eu? . Vreau experienta suprema. Vreau genul de aventura din cantecele lui Bjork . Vreau o aventura plina de stari si de trairi intense . Si toate bune .

Pufosi , albi , miros a vanilie sau zahar pudra, au pene sau fulgi , in nici un caz nu fumeaza, nu scuipa, nu injura , nu uita, nu vorbesc urat, nu barfesc . Au aripi mari si copite ca si john travolta in ” Michael ” sau sunt ca si heruvimii si serafimii din catedralele pictate , cu aripi micute fete rozalii si priviri de copii inocenti.

Cateodata sunt agresivi, cateodata sunt buni , cateodata nu mai sunt albi. Cateodata lucreaza la spital, cateodata nu. Cateodata sunt pe strada, intr-o farmacie, intr-un bar, intr-o cafenea. Cateodata ii gasesti in persoana cea mai apropiata. Nu tot timpul ii intalnesti atat de des, unii te ajuta la teme, altii la cumparaturi, altii la orice altceva . Unii povestesc cu tine cand esti singura, plansa , secata de sntimente bune , te ajuta sa vezi partea buna a lucrurilor. Unii te tin de mana si schimba atmosfera pe o raza de 200 de metri . Unii te iubesc . Unii tin la tine. Pe unii ii cunosti de un an . Pe unii de 3 luni. Pe altii de o vesnicie . Putini ii cunosti de un timp prea scurt dar iti dai seama ca sunt ingeri.

Cu unii nu ai amintiri. Unii vor deveni o amintire. Unii deja sunt o amintire. Unii sunt mai mult decat o amintire. Unii nu au aripi dar iti dau aripi . Pe unii ii strangi in brate . Doar pe unul il saruti . Si poate nu este tot timpul inger , dar atunci cand este nu conteaza nimic altceva .

Unde ne sunt ingerii ? Aici , pe strada , la masa cu tine cand joci remi . Pe buze moi si carnoase. Ingerii sunt ca si in City of Angels. Everywhere .

Incepe ! ce incepe ? …

Intrebarea existentiala este de fapt ce se termina ? Era ceva inceput ce trebuia sa se termine ? OK … orice inceput e un sfarsit si orice sfarsit e un iceput …. S-a terminat un an de cand am inceput eu niste etape ? am termiant acele etape ? voi incepe altele ? se termina vara ? v-a incepe alta …. se termina vara -incepe toamna se va termina si ea . se va termina toamna va incepe iarna si tot asa…

S-a terminat o vara si incepe clasa a 12-a ? se va termina si ea … cumva …. se termina vacanta ? incepe altceva in mine . Existenta mea e lung sir de inceputuri si sfarsituri ?! DE CE ? Pentru ca asa am considerat-o Eu intotdeauna . Totul se limiteaza la inceputri si sfarsituri ?  DE CE ? Ce se intampla, ce se petrece intre acele inceputuri si sfarsituri ? Se petrece ceva ?Si daca se petrece … Ce se petrece , ce are loc intre punctul de plecare si linia de sosire ? Ce sunt eu intre ACEL punct de plecare si CEL  de sosire ? Ce devin eu intre acel punct de plecare si cel de sosire ? La ce am renuntat ? Ce am primit ? Cu ce am ramas ?

Deci am ajuns la conluzia ca un inceput e un punct de plecare si un sfarsit e o linie de sosire. Un capat de linie ca in garile ploioase , umede si reci dar totusi curate din cauza puritatii … unei ploi si bla bla bla. OK deci pleci de undeva si ajungi altundeva. pleci de la un inceput … si logic sfarsesti la un sfarsit ….Nu ? In etape, in viata , in relatii, la scoala, la o materie, cu un prieten, cu o iubire , cu orice. Dar ce se intampla intre ….?

Ma invart ametitor  ,de o vreme, sau de mai demult, intre si printre o groaza de intrebari. Sau ma invart printre un inceput si un sfarsit … al unui ceva … cu C mare, dar ce ?

Acult o piesa de la inceput , dar totusi , din cauza faptului ca o cunosc, tind sa ma grabesc in gand spre a ajunge la sfarsitul ei . DE CE ? Ce se intampla intre inceput si sfarsit ?

Prea mullte intrebari si prea putine raspunsuri ? De acord !

Ce ar fi sa traiesc literalmente tot ce se intampla intre inceput si sfarsit fara sa ma gandesc ca neaparat a inceput cumva, candva si din cauza cuiva ? Cum ar fi sa ajung la acel ” sfarsit”/”capat de linie”/linie de sosire” fara sa ametesc asa de mult din cauza cautarii interogatorice la care ma supun fara mila de fiecare data ?

“Chestia intermediara “  – hai sa o numim asa . Ce e chestia intermediara ?  E chestia dintre inceputul si finalul Unui CEVA. Si eu ma voi bucura de Chestia Intermediara de acum incolo asa cum te bucuri de perla unei scoici dupa ce ai reusit sa o desfaci asa inclestata cum era .

Lucruri intotdeauna vor incepe si intotdeauna se vor termina  . Da’r de acum  imi voi da voie sa trec prin ele fara sa ametesc . Era un nonsens , lacrimi cand nu era cazu ? Pentru ce ? Pentru intrebari stupide care cadeau in mijlocu chestiei intermediare si diminuau din …din tot , din orice dar de cele mai multe ori dadeau nastere unor nimicuri pseudo-dureroase. Mai trist , acele nimicuri ma fac de obicei sa ma gandesc la inceput si la sfarsit in momentul in care cel mai important lucru este sa constientizezi ca nu cat de repede ajungi undeva conteaza ,ci cum ai parcurs ce aveai de parcurs . ( stiu ca este un citat care zice exact acelasi lucru dar in cuvinte mai bune , eu am ales sa il zic in cuvintele mele ) .

De cand am inceput sa ma accept si sa ma descopar asa cum sunt acum , trebuie sa recunosc probabilitatea de a fi trecut prin ulte inceputuri si sfarsituri fara sa ma bucur de ce ofereau ele impreuna , de ce era intre una si cealalta . Privind peste un umar fictiv realizez ca nu a fost tocmai cel mai bun lucru pe care l-am putut face , dar poate daca nu se intampla nu eram azi ce sunt . Asa , traiesc consecintele, Ma bucur de tot ce am si am avut, Dar de acum ( acum fiind secunda asta , un prezent prea prezent pentru mine ) o sa am inceputul, sfarsitul dar mai ales ce e intre ele .

Nu cred ca am cunoscut vreodata un mod mai bun de a incepe toamna decat cel de care am avut parte intr-un sfarsit de saptamana in care luna zambea incetosata si pescarii erau optimisti .

Asa ca ridic cornul abundentei si cinstesc pentru clipa de acum , care e cel mai bun lucru pe care il pot avea. Clipa de acum nu cunoaste nici un inceput. Nici macar un sfarsit .

Well I’m down on my knees again

And I pray to the only one

Who has the strength

To bear the pain

To forgive all the things that I’ve done

Oh girl

Lead me into your darkness

When this world is trying it’s hardest

To leave me unimpressed

Just one caress

From you and I’m blessed

When you think you’ve tried every road

Every avenue

Take one more look

At what you found old

And in it you’ll find something new

Oh girl

Lead me into your darkness

When this world is trying it’s hardest

To leave me unimpressed

Just one caress

From you and I’m blessed

I’m shying from the light

I always loved the night

And now you offer me eternal darkness

I have to believe that sin

Can make a better man

It’s the mood that I am in

That’s left us back where we began

Oh girl

Lead me into your darkness

When this world is trying it’s hardest

To leave me unimpressed

Just one caress

From you and I’m blessed

(Repeat)

You’ll remember me when the west wind moves

Upon the fields of barley

You’ll forget the sun in his jealous sky

As we walk in fields of gold

So she took her love

For to gaze awhile

Upon the fields of barley

In his arms she fell as her hair came down

Among the fields of gold

Will you stay with me, will you be my love

Among the fields of barley

We’ll forget the sun in his jealous sky

As we lie in fields of gold

See the west wind move like a lover so

Upon the fields of barley

Feel her body rise when you kiss her mouth

Among the fields of gold

I never made promises lightly

And there have been some that I’ve broken

But I swear in the days still left

We’ll walk in fields of gold

We’ll walk in fields of gold

Many years have passed since those summer days

Among the fields of barley

See the children run as the sun goes down

Among the fields of gold

You’ll remember me when the west wind moves

Upon the fields of barley

You can tell the sun in his jealous sky

When we walked in fields of gold

When we walked in fields of gold

When we walked in fields of gold